Blog

Primii ani de viață sunt extrem de importanți pentru evoluția noastră ulterioară. Perioada dezvoltării este momentul în care dobândim cele mai înrădăcinate credințe despre noi, despre ceilalți sau despre lume, în general. Așadar, interacțiunile noastre sociale din acest interval, în special relațiile cu membrii familiei sau cu grupul de prieteni apropiați, ne determină să extragem niște concluzii despre cum funcționează lucrurile care ne pot influența foarte mult pe termen lung.

Anxietatea și atacurile de panică, în mod special, sunt însoțite de simptome fizice deranjante precum senzația de sufocare, palpitațiile, disconfortul toracic, amețeala, greața sau tremorul. Acestea sunt declanșate de creierul nostru atunci când percepe o amenințare, pregătind corpul să lupte sau să fugă din calea ei. Din perspectivă evoluționistă, această reacție are foarte mult sens, având în vedere pericolele multiple care existau în mediul înconjurător al strămoșilor noștri. Chiar dacă tipul amenințărilor percepute s-a schimbat, activarea corpului nostru specifică stărilor de anxietate este aceeași.

Un element esențial al fobiei specifice este frica sau anxietatea la prezența unei situații sau a unui obiect specific: animale, de sânge, injecții, răni, zbor, înălțimi și alte tipuri de fobii. 

Intensitatea fricii resimțite variază în funcție de apropierea față de obiectul sau situația anxiogenă și poate să apară și la anticiparea sau în cazul prezenței concrete a obiectului sau situației respective. Frica sau anxietatea poate lua forma unui atac de panică parțial sau complet. O altă caracteristică a fobiilor specifice este aceea că frica sau anxietatea apar aproape de fiecare dată atunci când persoana vine în contact cu stimulul/situația  fobică.

Afecțiunile cronice au impact asupra calității vieții persoanei, fiind caracterizate printr-o persistență îndelungată și evoluție lentă a simptomatologiei de cele mai multe ori. Definiția generală a bolii cronice susține persistența problemei medicale pe o durată de timp de trei luni sau mai mult. Unele dintre cele mai comune probleme cronice de sănătate sunt: afecțiunile cardiovasculare, reumatoide, pulmonare, cancerele, diabetul zaharat sau boala renală cronică (Bernell & Howard, 2016).

Elementul esențial al tulburării de stres posttraumatic (TSPT) constă în dezvoltarea simptomelor caracteristice după expunerea la unul sau mai multe evenimente traumatice. În cazul anumitor persoane pot predomina simptomele emoționale, comportamentale și retrăirea sentimentelor de teamă. În cazul altor persoane cele mai neplăcute pot fi stările de dispoziție anhedonică sau disforică și interpretările negative,simptomele de excitabilitate și de exteriorizare reactivă, în timp ce în cazul altor persoane predomină simptomele disociative. Cel mai adesea sunt prezente combinații ale acestor modele de simptome.

Elementul principal al tulburării de anxietate generalizată este reprezentat de anxietate și îngrijorare (anticiparea anxioasă) excesivă cu privire la diferite activități sau evenimente. Intensitatea, durata sau frecvența anxietății și îngrijorării sunt disproporționate față de probabilitatea concretizării acestora sau față de impactul evenimentului anticipat. În plus sunt prezente simptome somatice cum ar fi neliniștea sau senzația de agitație sau de nervozitate, senzația de oboseală, dificultăți de concentrare sau senzația de vid mental, iritabilitate, tensiune musculară și perturbări de somn.

Elementul de diagnostic esențial al agorafobiei constă în frică sau anxietate marcantă sau intensă declanșată de expunerea reală sau anticipată la o gamă largă de situații: utilizarea transportului în comun, prezența în spații deschise, prezența în spații închise, așteparea la rând într-un supermarket sau prezența în mulțime sau să ieșirea singur din casă.

În tulburarea de panică, individul suferă în mod repetat atacuri de panică imprevizibile și este permanent preocupat sau îngrijorat de posibilitatea unor noi atacuri de panică, ceea ce adesea provoacă modificări comportamentale dezadaptative.

Tulburarea de panică se referă la recurența unor atacuri de panică, care apar în mod imprevizibil. În tulburarea de panică, individul suferă în mod repetat atacuri de panică imprevizibile și este permanent preocupat sau îngrijorat de posibilitatea unor noi atacuri de panică, ceea ce adesea provoacă modificări comportamentale dezadaptative.

Elementul principal de diagnostic al tulburării anxioase sociale constă în frica sau anxietatea marcantă sau intensă în situațiile sociale în care individul ar putea fi evaluat de ceilalți. La copii, frica sau anxietatea trebuie să apară și în interacțiunile cu copiii, nu doar în interacțiunile cu adulții. Atunci când sunt expuse la astfel de situații sociale, persoanele se teme de evaluarea negativă din partea celorlalte persoane. Individul este îngrijorat că va fi considerat anxios, slab, nebun, stupid, plictisitor, timid, enervant, sau respingător. De asemenea se teme că va acționa în moduri care vor face vizibile simptomele anxietății sau că va manifesta simptome anxioase precum eritem facial, tremor, transpirații, balbism sau fixarea privirii, care vor fi apreciate negativ de către ceilalți. În cazul în care o persoană este anxioasă ocazional în situații sociale, vorbim mai degrabă despre timiditate și nu despre tulburare anxioasă socială.