Importanța respirației pentru relaxare

Anxietatea și atacurile de panică, în mod special, sunt însoțite de simptome fizice deranjante precum senzația de sufocare, palpitațiile, disconfortul toracic, amețeala, greața sau tremorul. Acestea sunt declanșate de creierul nostru atunci când percepe o amenințare, pregătind corpul să lupte sau să fugă din calea ei. Din perspectivă evoluționistă, această reacție are foarte mult sens, având în vedere pericolele multiple care existau în mediul înconjurător al strămoșilor noștri. Chiar dacă tipul amenințărilor percepute s-a schimbat, activarea corpului nostru specifică stărilor de anxietate este aceeași.

Una dintre cele mai comune reacții biologice asociate cu teama și anxietatea este hiperventilația sau accelerarea respirației. Dacă respirația noastră este prea rapidă, ea devine superficială, ceea ce poate crea un dezechilibru între nivelul de oxigen și dioxid de carbon din organism. Acest lucru cauzează adesea alte senzații fizice, precum amețeala sau senzația de sufocare, care sunt frecvent asociate anxietății. 

Dacă corpul nostru este într-o stare de alertă, respirația este mai toracică. Pentru a favoriza respirațiile lente și sănătoase, este recomandat să lăsăm aerul să pătrundă în profunzime în organismul nostru. Astfel, putem observa cum respirăm prin așezarea mâinii drepte pe abdomen și a mâinii stângi pe torace, fiind atenți la ritmul și durata inspirațiilor și expirațiilor noastre. 

Un exercițiu simplu de control al respirației poate contribui la calmarea stării de activare sporită pe care o resimțim la confruntarea cu un atac de panică sau cu o stare de anxietate intensă:

• inspirăm (4 secunde);
• ținem aerul în piept (4 secunde);  
• expirăm (4 secunde).

Este recomandat să integrăm acest exercițiu în rutina noastră zilnică timp de aproximativ cinci minute ca metodă de relaxare. În acest mod, ne putem asigura că următoarea dată când apar semnele unui atac de panică sau când stări de anxietate ori iritabilitate ne dau târcoale, vom avea la noi un „instrument” de care ne putem folosi – respirația profundă și lentă. 

Bibliografie:

Tavel, M.E. (2017). Hyperventilation Syndrome: A Diagnosis Usually Unrecognized. Journal of Internal Medicine and Primary Healthcare, 2(1), 1-4.