Anxietatea generalizată

Elementul principal al tulburării de anxietate generalizată este reprezentat de anxietate și îngrijorare (anticiparea anxioasă) excesivă cu privire la diferite activități sau evenimente. Intensitatea, durata sau frecvența anxietății și îngrijorării sunt disproporționate față de probabilitatea concretizării acestora sau față de impactul evenimentului anticipat. În plus sunt prezente simptome somatice cum ar fi neliniștea sau senzația de agitație sau de nervozitate, senzația de oboseală, dificultăți de concentrare sau senzația de vid mental, iritabilitate, tensiune musculară și perturbări de somn.

Multe persoane cu tulburare anxioasă generalizată declară ca s-au simțit anxioase și agitate pe tot parcursul vieții. Debutul tulburării are loc rareori înainte de adolescență. Principala diferență între grupele de vârstă o reprezintă conținutul îngrijorărilor. Copiii și adolescenții tind să se îngrijoreze mai mult în legătură cu performanțele școlare și sportive, în timp ce adulții au preocupări frecvente cu privire la starea de bine a familiei, propria sănătatea și a membrilor familiei, responsabilitățile de la serviciu, finanțe, eșecurile copiilor sau motive minore (întârzierea la programări, îndeplinirea responsabilităților casnice). Individul se teme de aceste situații deoarece se gândește că poate fi dificil să scape sau ajutorul poate lipsi în eventualitatea în care ar dezvolta simptome de panică sau alte simptome care provoacă incapacitate sau jenă.

Pentru intervenția în cazul tulburării de anxietate generalizată terapia cognitiv-comportamentală utilizează:

• Tehnici de relaxare prin relaxare musculară, tehnici de respirație;
• Tehnici de tip mindfulness pentru ancorarea în prezent. Dacă depresia susține viața în trecut, unde analizăm toate greșelile și consecințele acțiun ilor noastre, anxietatea ne face să ne trăim viața în viitor. Suntem prinși în cerul vicios al îngrijorărilor legate de viitor, iar prezentul trece pe lângă noi.
• Evaluarea îngrijorărilo și confruntarea evitării prin expunerea la propriile îngrijorări.
• Monitorizarea conținutului îngrijorărilor și programarea acestora.
• Modifciarea gândurilor anxioase pentru a dezvolta gânduri sănătoase incompatibile cu anxietatea.