Nevoile emoționale în copilărie

Primii ani de viață sunt extrem de importanți pentru evoluția noastră ulterioară. Perioada dezvoltării este momentul în care dobândim cele mai înrădăcinate credințe despre noi, despre ceilalți sau despre lume, în general. Așadar, interacțiunile noastre sociale din acest interval, în special relațiile cu membrii familiei sau cu grupul de prieteni apropiați, ne determină să extragem niște concluzii despre cum funcționează lucrurile care ne pot influența foarte mult pe termen lung.

Pentru a ne raporta cât mai rațional la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și a dezvolta relații sănătoase cu alte persoane, este necesar să învățăm aceste lucruri încă din copilărie. Psihologul Jeffrey Young, fondatorul terapiei centrate pe scheme cognitive, amintește cinci nevoi emoționale de bază pentru o dezvoltare sănătoasă pe care ființele umane le au de la cele mai fragede vârste. Acestea sunt:

• Atașamentul securizant față de ceilalți

Pentru a porni cu încredere pe drumul vieții, este necesar să percepem siguranță în cele mai semnificative relații ale noastre, de obicei cele cu părinții. Astfel, oamenii au nevoie să se simtă iubiți și acceptați necondiționat. Acest lucru nu înseamnă a trece peste comportamentele inadecvate care trebuie corectate, ci a ne rezuma doar la critica acestora, într-un mod cât mai specific cu putință, fără a da impresia că pedepsim și respingem persoana ca întreg.

• Autonomie și competență

Cu toții avem nevoie de sentimentul identității personale, de a beneficia de libertatea de a lua decizii pentru noi. Desigur, atunci când este foarte mic, un copil nu are capacitatea de a lua foarte multe hotărâri pentru sine, însă pe măsură ce acesta se maturizează, nevoia sa de autonomie va crește. În acest mod, omul își poate descoperi pasiunile, domeniile în care este cel mai competent, reușind astfel să își îndeplinească potențialul și să dobândească sentimentul sensului în viață.

• Libertatea de a exprima emoții

Este firesc să ne întâlnim cu o gamă foarte variată de emoții. De timpuriu, începem să facem cunoștință cu teama atunci când auzim lătratul amenințător al unui câine, de exemplu, din necesitatea de a ne proteja. La fel, ne confruntăm inevitabil cu tristețea. Pe parcursul dezvoltării, vor apărea și rușinea sau vinovăția. Departe de a ne asigura bunăstarea, evitarea stărilor afective inconfortabile ne poate afecta pe termen lung din multiple puncte de vedere, în special în privința relațiilor importante, a modului în care rezolvăm anumite probleme sau reușim să gestionăm conflictele.

• Spontaneitatea

Jocul este activitatea fundamentală a fiecărui copil. Prin joc, acesta se dezvoltă, testează diverse ipoteze, descoperă, devine creativ și – poate cel mai important – învață să se relaxeze. Deprinderea de a fi spontani și flexibili este opusul unei atitudini inhibate și dorinței excesive de a avea control asupra tuturor lucrurilor, pe care le putem influența probabil doar într-o mică măsură, de fapt.

• Limite realiste și autocontrol

Pentru a funcționa bine într-o societate, avem nevoie de limite – de a ști cum este acceptabil să ne comportăm în anumite situații. Pentru a avea relații armonioase, este necesar să cunoaștem ce anume ar putea percepe o persoană rezonabilă drept lipsă de respect sau de empatie, iar pentru a avea succes și a deveni buni profesioniști, trebuie să depunem efort, să avem abilitatea de a alege ceea ce este prioritar și de a amâna recompensele în favoarea unor acțiuni care ne pot aduce mai multe satisfacții după un timp.

În concluzie, nu ne naștem cunoscând regulile după care este construită lumea, ci o explorăm și învățăm care ar fi cea mai potrivită atitudine în anumite circumstanțe. De aceea, reacțiile noastre în fața anumitor evenimente de viață pot depinde mult de ceea ce se întâmplă în copilărie. Neglijarea nevoilor fundamentale din această perioadă poate face dificilă dezvoltarea unei personalități echilibrate și sănătoase. Deși este esențial să ținem cont de ele mai ales în calitate de părinți sau persoane care se ocupă de educația copiilor, ele rămân la fel de relevante și la vârsta adultă – să nu uităm să ne oferim aceste lucruri și să le dăruim celorlalți.

Bibliografie:

Young, J., Klosko, J., & Weishaar, M. (2015). Terapia centrată pe scheme cognitive. Manualul practicianului. Cluj-Napoca: Editura ASCR, pp. 25-27.