Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară constă în prezența unor fluctuații emoționale semnificative în viața persoanei; mai exact, episoadele maniacale (în cazul tulburării bipolare I) sau hipomaniacale (în cazul tulburării bipolare II) alternează cu episoadele depresive majore.

Elementul principal al episodului maniacal se referă la prezența unei dispoziții euforice, expansive sau iritabile și a unui nivel anormal de ridicat de activitate și energie, pe tot parcursul zilei, aproape în fiecare zi, pentru o perioadă de o săptămână.

În acest timp, comportamentul obișnuit al persoanei se modifică semnificativ, putând fi observate următoarele manifestări:

• Respectul de sine exagerat sau chiar sentimentele de grandoare;
• Nevoia scăzută de somn (sunt suficiente foarte puține ore de somn pentru ca persoana să se declare odihnită);
• presiunea de a vorbi foarte mult, de a iniția conversații;
• persoana sare adesea de la o idee la alta și făcând impresia că gândește într-un ritm foarte rapid;
• Persoana poate fi distrasă ușor de elemente lipsite de importanță din mediu;
• Crește activitatea direcționată către un scop, indiferent dacă acesta este de natură socială, profesională (îndeplinirea unei sarcini la muncă sau la școală) sau sexuală;
• Implicarea în comportamente cu grad de risc ridicat (de exemplu, distracțiile foarte costisitoare, comportamentul sexual nepotrivit sau investiții necalculate în afaceri).

Atunci când realizarea scopurilor personale nu este posibilă sau reacția celor din jur nu este cea așteptată, dispoziția poate deveni cu ușurință iritabilă. În decursul episodului maniacal, cei afectați conștientizează rareori problema sau necesitatea de a primi tratament și opun rezistență insistențelor de a fi tratați.

Episodul hipomaniacal se caracterizează prin aceleași manifestări precum cele descrise mai sus, însă durează mai puțin decât episodul maniacal – de obicei, este vorba de aproximativ patru zile.

Episodul depresiv major apare, de cele mai multe ori, după un episod maniacal sau hipomaniacal, debutul acestuia având un caracter imprevizibil. Adesea, oamenii care se confruntă cu tulburarea bipolară II, solicită ajutor în timpul unui episod depresiv fiindcă este mai deranjant decât un episod hipomaniacal, care, de regulă, afectează mai puțin funcționarea zilnică. De asemenea, în cazul tulburării bipolare II, episoadele depresive sunt, în general, mai frecvente și se întind pe o perioadă mai lungă de timp.

Cât de răspândită este tulburarea bipolară?

Conform studiilor, prevalența tulburării bipolare în populația generală este de aproximativ 1%, răspândirea tulburării bipolare I fiind estimată la 0,6%, iar a tulburării bipolare II, la 0,4% (Rowland & Marwaha, 2018).

În general, tulburarea bipolară prezintă o distribuție egală în funcție de gen. Cu toate acestea, există studii care evidențiază o rată ușor mai ridicată a tulburării bipolare I în cazul bărbaților și a tulburării bipolare II în rândul femeilor.

Tulburarea bipolară I debutează, în medie, la 18 ani, iar tulburarea bipolară II, după 30 de ani, însă ambele tulburări pot fi diagnosticate oricând pe parcursul vieții. Este necesar să se acorde atenție posibilității existenței unei probleme de ordin medical (de exemplu, o tulburare neurocognitivă) sau a utilizării substanțelor, în special atunci când manifestările maniacale apar în a doua jumătate a vieții sau la o vârstă mai înaintată.

Prima linie de intervenție în tulburarea bipolară este tratamentul medicamentos. Cu toate acestea, terapia cognitiv-comportamentală utilizează tehnici specifice pentru gestionarea mai eficientă a simptomelor și prevenirea episoadelor afective. Intervenția psihologică presupune:

• Realizarea istoricului personal și familial;
• Abordarea complianței la tratamentul medicamentos;
• Discutarea convingerilor privind propria persoană, a credințelor nefolositoare și a problemei legate de stigmatizare;
• Dezvoltarea unor strategii care să ne ajute să facem față problemelor și să prevenim apariția episoadelor afective;
• Îmbunătățirea relațiilor și a abilităților sociale;

Creșterea speranței și prevenirea tentativei suicidare (dacă este cazul).