Despre traumă și PTSD

Odată cu seria de evenimente incontrolabile și impredictibile (pandemia, războiul, instabilitatea financiară), cuvântul „traumă” este pe buzele tuturor, de aceea voi realiza o serie de videouri și articole pe acest subiect. Nu putem să discutăm despre traumă fără a discuta și despre Tulburarea de stres posttraumatică.

Pe parcursul vieții suntem implicați direct sau indirect în diferite acțiuni, comportamente, astfel putem să fim actorii sau martorii evenimentelor traumatice.

De ce este important să discutăm despre evenimentele traumatice? Deoarece studiile epidemiologice susțin că pe parcursul vieții 60% dintre bărbați și 50% dintre femei trăiesc cel puțin un eveniment care poate fi încadrat ca fiind traumatic (Kessler 1995).

În cele ce urmează vom discuta despre cum: identificăm și definim ce este trauma; care este evoluția și cum ne poate afecta, pentru ca mai apoi să vedem împreună cum se caracterizează tulburarea de stres posttraumatică.

Cum definim trauma?

Pe scurt definim trauma ca o experiență, negativă, copleșitoare și care depășește experiențele obișnuite, cărora în mod natural ne descurcăm să le facem față. Participarea în cadrul evenimentului traumatic poate să fie directă sau indirectă (martor) (victima unui accident rutier vs. martor al unui accident rutier). 

Care este evoluția după expunerea la traumă?

Ca urmare a experienței traumatice există 3 traiectorii posibile de dezvoltare. După experiența traumatică, persoana poate să se dezvolte post-traumatic (se identifică o schimbare în pozitiv asupra obiceiurilor, modului în care își trăiește viața, a organizării și stabilirii priorităților); se poate reveni la nivelul inițial de funcționare (treptat persoana își reia activitățile și viața reintră pe făgașul normal), sau în cazul în care creează dificultăți pe termen lung și afectează calitatea vieții precum și funcționarea, se pune în discuție prezența Tulburării de stres posttraumatic (PTSD). 

Ce presupune PTSD? Cum se poate identifica?

PTSD se caracterizează prin 4 categorii de simptome. Supraviețuitorii traumei retrăiesc evenimentul traumatic prin reamintirea evenimentului, vise/coșmaruri, flashback-uri sau situații în care simt sau se comportă ca și când ar retrăi evenimentul din nou. Reamintirea traumei provoacă emoții negative intense și persistente. În încercarea de a preveni aceste emoții sau de a le reduce, supraviețuitorii își iau măsuri de precauție. De aceea ei încearcă reducerea contactului cu obiectele, activitățiile, contextele sau persoanele care le reamintesc de evenimentul traumatic. Pot apărea modificări la nivel emoțional precum detașarea, pierderea interesului față de activități, incapacitatea de a trăi emoții pozitive, furia, vinovăția, depresia, rușinea etc. Modificările la nivel cognitiv ulterioare traumei presupun lacune în amintirea evenimentului traumatic, gânduri/convingeri exagerate despre pericol, vulnerabilitatea propriei persoane și incapacitatea ca ceilalți să fie de încredere. La nivel comportamental persoanele sunt hipervigilente, tresar ușor la orice zgomot sau modificare și prezintă adesea dificultăți de somn.  

Cum ne afectează PTSD?

Simptomele PTSD afectează mai multe domenii din viața persoanei: profesional , familial, relational, medical etc.

Haideți să discutăm despre situația lui George care a fost trezit într-o noapte brusc din somn de o bubuitură. George este căsătorit, are un băiat în clasele primare și locuiește la bloc. Într-o noapte somnul i-a fost perturbat de o bubuitură puternică. După ce s-a dezmeticit din somn și din sperietură, aude pe scara blocului țipete și multe voci. Iese îngrijorat pe scara blocului si vede o perdea de fum și vecinii săi panicați care strigau: “Explodează!” “Fugiți!”. S-a întors în casă, și-a luat copilul în brațe, soția de mână și a ieșit fără nimic din apartament. În fața blocului au văzut flăcări puternice de la etajele superioare. Un incendiu izbucnise de la instalația unuia dintre apartamente. Din fericire pagubele nu au fost mari și nimeni nu a fost rănit. 

Câteva săptămâni mai târziu, aflat la locul de muncă, George retrăiește brusc momentele critice și crunte din acea noapte: îi crește pulsul, respirația îi este accelerată și fuge din clădirea de birouri în care lucrează aparent fără niciun motiv. A fost prima dată când George a avut un flashback, au urmat din păcate multe altele. După acest prim flashback lui George îi era foarte teamă să se mai apropie de clădirea în care avea biroul deoarece se afla la etajele superioare și se temea că în cazul în care se va întâmpla ceva rău îi va fi imposibil să se salveze. Tocmai de aceea George a demisionat și a acceptat un loc de muncă la o altă firmă pe o poziție inferioară și pe un salar mult mai mic.

Stările de neliniște nu erau prezente doar la lucru. Flasback-urile au început să se generalizeze, să apară în fața bloclului, în scara blocului și în holul apartamentului. Când era acasă era foarte atent la tot ceea ce mișca pe casa scării. Chiar dacă lua masa cu familia tresărea la un ciocănit la ușă sau la sunetul unor pași și se grăbea să iasă pe casa scării pentru a verifica ce se întâmplă afară. Schimbările au fost identificate și de familie. Soția sa a observant că nu mai este la fel de atent cu ea, cu fiul lor, că nu mai glumește, că nu se mai bucură și că nu mai râde atunci când stau împreună toți 3. De asemenea relația lor de cuplu a fost afectată și la nivel intim, în plus chiar și dormitul împreună în același pat devenise dificil deoarece s-au instalat insomniile. Noaptea George părea că este cel mai vigilent, la orice foșnet chiar și al cearșafului era treaz iar de aici nu mai era decât un pas până la o ceartă cu soția.

George era mai mereu iritat și parcă nimic nu reușea să îi fie pe plac. Irascibilitatea se manifesta față de cei apropiați. Ridica tonul atât în dicuțiile cu soția cât și cu fiul său. Dacă înainte petreceau timpul împreună, se jucau, primeau vizitatori sau mergeau în vizite, acum George era retras. Acesta muncea și acasă, evita ieșitul în oraș sau mersul la cinema deși înainte îi făceau placere.

Atunci când un membru al familiei se confruntă cu simptome ale tulburării de stres post-traumatic, familia ca sistem este expusă mai multor provocări. O primă provocare este reprezentată de gestionarea simptomelor. Putem să simțim compasiune și ne dorim să facem tot ceea ce depinde de noi pentru a ajuta persoana iubită să treacă cu bine peste experiență. Suportul social este un factor important care prezice recuperarea supraviețuitorilor traumei. Cu toate acestea, este important să fim atenți ca îngrijorarea noastră să nu se transforme, sau să nu fie percepută, ca o manifestare a milei. 

Deoarece simptomele s-au accentuat la insistențele soției, George a căutat ajutor de specialitate, începând de la insomniile care se intensificau. Așa a fost diagnosticat cu PTSD ca urmare a evenimentului stresant și copleșitor la care a participat ca martor. Pe lângă tratament de specialitate pentru remedierea rapidă a insomniilor i s-au recomandat ședințele de psihoterapie.

Mai multe despre acest subiect poți afla din acest video.

Articol scris de Psiholog si psihoterapeut Ioana Dumbravă