Psiholog, psihiatru sau psihoterapeut: unde mă duc?

Psihologul clinician, psihiatrul și psihoterapeutul sunt toți specialiști în domeniul sănătății mintale. Ei se ocupă atât cu diagnosticarea tulburărilor psihice, cât și cu tratamentul și intervenția asupra acestora. Diferențe între cele 3 specializări existând la nivelul formării și educației necesare pentru a profesa, tehnicilor de intervenție, expertizei și cadrului terapeutic.

EDUCAȚIE ȘI FORMARE

1. Psihologul clinician:

• Licențiat în psihologie
• Membru în Colegiul Psihologilor-atestat de liberã practicã în psihologie clinicã

2. Psihoterapeut:

• Licențiat în psihologie (medicină, sociologie, asistență socială, pishopedagogie specialã sau filosofie)
• Master cu profil pe psihoterapie (nu este înca o condiție în formarea unui psihoterapeut, dar existã o lege în dezbatere care reglementeazã acest aspect).
• Formare în psihoterapie în cadrul unei școli de specialitate
• Membru în Colegiul Psihologilor-atestat de liberã practicã în psihoterapie

               Pentru mai multe informații referitoare la formarea profesionalã a celor din domeniul psihologiei vizitați: https://alegericpr.ro/index.php/registre

3. Psihiatru:

• Licențiat în medicină
• Medic rezident în psihiatrie timp de 5 ani în urma susținerii examenului de rezidențiat
• Medic specialist în urma promovării examenului de specialitate de la finalul rezidențiatului
• Membru în Colegiul Medicilor

TEHNICI DE INTERVENȚIE ȘI EXPERTIZĂ:

1. Psihologul clinician utilizează teste psihologice validate științific și interviurile clinice pentru a colecta date referitoare la o problemă curentă. În urma colectării datelor se calculează scoruri care duc la formularea unor ipoteze, iar apoi dacă se confirmă poate fi pus un psihodiagnostic (Groth-Marant, 2003).

Evaluarea psihologică se face pentru diferite scopuri: depistarea unei probleme de natură psihologică în vederea stabilirii planului de intervenție, dovedirea discernământului sau a sănătății psihice (de exemplu: situații juridice), încadrarea în grad de handicap etc. Indiferent de scop, în urma procesului de evaluare psihologică trebuie întocmit un raport de psihodiagnostic în care să se ofere toate datele referitoare la evaluare.Totodată psihologii clinicieni au competența de a face intervenții de scurtă durată, în situații de criză (ex: dezastre naturale).      

2. Psihoterapeutul utilizează tehnicile din cadrul paradigmei în care s-a format, și nu numai (abordare holistică), pentru a efectua intervenție psihologică de specialitate în sănătate și boală. Intervenția este de medie sau lungă durată, are obiective bine definite și are caracter clinic (tratarea bolilor), educațional (de dezvoltare) și preventiv (optimizare, promovare a sănătății). (David, 2017)  

El, de asemenea, poate face evaluare psihologică pentru a stabili planul de intervenție, personalizat pe baza obiectivelor clientului si a aspectelor descoperite în evaluare. Însã, spre deosebire, de psihologul clinician nu poate emite rapoarte oficiale de psihodiagnostic în lipsa atestatului de liberă practică în psihologie clinică.

3. Psihiatrul este persoana care evaluează, din punct de vedere medical, prin anamneză, interviu clinic și teste de laborator starea psihică a unui pacient în vederea prescrierii tratamentului medicamentos care să amelioreze simptomatologia. Psihiatrul este singurul care are competența de a prescrie tratament medicamentos pentru bolile psihice și nu este un competitor al psihologului clinician sau psihoterapeutului. Cei 3 având competențe diferite și evaluând starea pacientului din perspective diferite. Acolo unde este cazul, ei trebuie să colaboreze ca pacientul să beneficieze de cea mai bună intervenție posibilă.  

CADRUL TERAPEUTIC:

1. Psihologul lucrează în: spitale, instituții publice, școli, clinici, cabinete private sau online.
2. Psihoterapeutul își desfășoară de obicei activitatea în clinici și cabinete private sau online.
3. Psihiatrul poate fi găsit pe secțiile de psihiatrie ale spitalelor publice, în clinici de psihiatrie de stat sau private ori în cabinete private.

Mențiuni:

• Informațiile sunt valabile pentru România la momentul scrierii articolulului.
• Psihologul are competență în mai multe domenii: școlar, educațional, organizațional, clinic sau juridic în funcție de studiile masterale absolvite și atestatul pe care îl deține. Metodele și obiectivele evaluării diferă pentru fiecare arie în parte. Articolul se centrează doar pe activitatea psihologului clinician.
• Un specialist poate fi în același timp: psihiatru-psihoterapeut sau psiholog-psihoterapeut în funcție de studiile pe care le are.

BONUS

COACH ȘI CONSILIER PSIHOLOGIC

Sunt și ei specialiști în psihologie, dar nu intervin în patologie. Lucrează în educare și dezvoltare personală, cât și în optimizare și prevenție.

Consilierul psihologic are licență și master în psihologie, plus formare în consiliere, iar coach-ul are formare profesionalã în coaching în urma finalizãrii unui curs acreditat.

Consilierea psihologică se ocupă fie de probleme somatice în care sunt implicați factori psihologici, fie pe partea de dezvoltare personală (David, 2017)  facilitează dobândirea unor abilități precum negociere, rezolvare de conflicte sau gestionarea și organizarea timpului. În plus, consilierea ajută la prevenirea recăderilor după finalizarea unui proces psihoterapeutic. De obicei psihoterapeuții sunt și consilieri psihologici.

Coachingul, pe de altă parte “este un parteneriat cu clientul, într-un proces creativ, care provoacă gândirea și îl inspiră pe client să își maximizeze potențialul personal și profesional” (definiția dată de Asociației Internațională de coaching). Altfel spus, este o relație informală prin care un client (grup sau persoană) este ajutat de către o altă persoană, expertă în coaching, să își atingă obiectivele personale sau profesionale prin informații și împărtășirea experienței. Există life coaching sau business coaching, în funcție de obiective.

Cadrul în care consilierul psihologic și coach-ul își desfășoară activitatea diferă foarte mult. Consilierul lucrează în școli, instituții publice sau private, clinici private, cabinetul personal sau online, în timp ce abordarea coach-ului este mai puțin strictă. El lucrează online sau merge în locul unde se află clientul.

Bibliografie:

Groth-Marnat, G (2003). Handbook of Psychological Assessment (4^th ed.). John Wiley and Sons. 

Enea, V & Dafinoiu, I (Eds) (2017). Evaluarea psihologică. Manualul psihologului clinician, Iași: Polirom

David, D (2017). Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale (3^rd edtion), Iași: Polirom