24 mart. 2022
Trauma și tulburarea de stres posttraumatică au fost puse în legătură cu reacțiile intense și imobilizante de frică, așa numita frică patologică.
Frica patologică se dezvoltă ca un rezultat al evenimentului traumatic, atunci când creierul interpretează, în mod automat și eronat, un stimul neutru ca fiind un pericol sau o amenințare pentru propria viață.
În acord cu modelele cognitive ale traumei, informațiile relaționate traumei sunt organizate într-o rețea a fricii, care susține supraviețuirea. Această rețea a fricii face legătura între detaliile specifice ale evenimentului traumatic (de exemplu amintiri), cu răspunsurile la eveniment (de exemplu gândurile, comportamentele și reacțiile fiziologice), cu semnificația și interpretarea supraviețuitorului despre sine și lume.
Aceste rețele ale fricii sunt asemenea unor programe care susțin supraviețuirea atunci când persoana se confruntă cu evenimente amenințătoare vieții și supraviețuirii. În momentul în care rețeaua fricii asociază incorect stimuli, situații sau interpretări, supraviețuitorii traumei se tem de situații sau obiecte neutre sau care nu reprezintă o amenințare.
În acest caz reacțiile emoționale sunt exagerate prin raportare la stimulul din realitatea actuală. Reacțiile exagerate sunt susținute de asocierea automată a stimulului din prezent ca fiind parte a rețelei fricii. Astfel creierul reacționează ca pentru o amenințare iminentă asupra integrității corporale. Astfel spre exemplu supraviețuitorii accidentelor rutiere care au avut loc noaptea, pot dezvolta reacții de teamă intensă atunci când fiind înserat observă în depărtare farurile unei mașini care se deplasează pe sensul opus, și cu toate că nu sunt semnale obiective ale unui pericol (de exemplu viteza vehiculului), aceștia pot avea reacții intense de panică (să tragă de volan puternic spre marginea drumului, să încetinească sau chiar să oprească brusc ).
Problematica acestor reacții este următoarea: deși pornesc de la motivația de a reduce pericolul, prin modul în care sunt implementate măsurile de precauție, acestea cresc pericolul și amenințarea. În exemplul nostru anterior frânarea bruscă poate crește riscul unui impact cu mașina din spatele. Astfel deși intenția a fost de a conduce prudent, tocmai acest comportament așa zis prudent poate crește riscul producerii unui accident.
Toate aceste informații ne pot ajuta spre a înțelege reacțiile care par exagerate atunci când vorbim despre reacții asociate traumei. Ține cont de aceste informații atât pentru tine cât și pentru cei din jur și astfel să reprezinte o parte din motivația sau determinarea de a înlocui critica cu înțelegerea și empatia.
Articol scris de Psiholog și psihoterapeut Ioana Dumbravă